Este important să înțelegem cum lucrează ideea principală a unei relații pe măsură ce o ducem la următorul nivel al bracketului.
O idee principală care completează ideea
Principiul de bază pentru conectarea fragmentelor dincolo de primul nivel este să conectăm ideea principală a fiecărui fragment. Și totuși deseori propozițiile care susțin acea idee principală vor trebui să joace și ele un rol parțial în acest proces. Tensiunea este pe de o parte între pe cât de multe idei ne putem concentra deodată și pe de altă parte pe a nu le ignora pe cele care susțin ideea principală astfel încât sensul textului să fie alterat sau să chiar să devină un nonsens. Galateni 2:15-16 demonstrează bine acest lucru.
Când ne gândim la ce relație să alegem pentru a conecta 15a-16c cu 16d-h, suntem presați să încercăm să ținem în minte toate ideile cuprinse în 15a-16c și 16d-h în timp ce ne gândim cum anume relaționează aceste fragmente. În același timp, dacă luăm doar ideea principală a fiecărui fragment, tot ajungem în încurcătură.
Propoziția care poartă ideea principală în 15a-16c este 16a: “[noi] știm”
Propoziția care poartă ideea principală în 16d-h este 16e: “ca să fim socotiți neprihăniți prin credința în Hristos”
E clar că ideile principale de mai sus nu ne vor ajuta să determinăm relația logică dintre acestea. Mai degrabă, cheia este să începem de la acea idee principală și să adaugăm aspecte din ideile care o susțin, pe cele necesare pentru a completa ideea centrală a acelui fragment. Dacă facem asta pe 15a-16c și 16d-h vom avea următoarele idei principale complete.
Ideea principală din 15a-16c: noi, care suntem iudei, știm că omul este socotit neprihănit prin credința în Isus Hristos
Ideea principală din 16d-h: de aceea am crezut și noi în Hristos Isus, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință
Gândind astfel lucrurile, vedem clar că Inferența este relația logică dintre acestea două.
Principii directoare și nevoia de experiență
În cele din urmă este nevoie de practică pentru a ne deprinde cu a ști când anume să ducem mai departe doar ideea principală din relație și când o parte din propozițiile care o susțin trebuie să însoțească ideea principală pentru a o cuprinde complet. Așadar, nu te descuraja dacă găsești acest aspect dificil.
Acestea fiind spuse, există câteva principii directoare care ne pot fi de ajutor. De regulă, nu vei avea nevoie să duci mai departe ideea din propoziția care susține în relațiile Acțiune-Mod, Comparație, Negativă-Pozitivă, Cauzală, Inferență și Concesivă. La fel și în Idee-Explicație, doar dacă Explicația nu joacă rol de subiect sau obiect pentru propoziția din Idee. Pe de altă parte, Întrebare-Răspuns, poate sau nu să ceară ca și propoziția care susține să fie dusă mai departe împreună cu Răspunsul. Iar celelalte relații de subordonare vor cere de regulă ca propoziția care susține să fie dusă mai departe împreună cu ideea susținută, cel puțin parțial.
Poți vedea aceste reguli generale aplicate în construirea rezumatele ideilor principale din fragmentele 15a-16c și 16d-h de mai sus. Pentru prima jumătate a pasajului (15a-16c), nu am menționat deloc concesiva din 15a-b, în timp ce am inclus explicația din 16b-c fiindcă aceasta este obiectul a ceea ce „[noi] știm”. În cadrul acelei explicații, ideea mea principală menționează fragmentul pozitiv, dar nu și pe cel negativ.
În ce privește a doua jumătate (16d-h), ideea mea principală nu include fragmentul cauzal, dar include ambele fragmente din relația Acțiune-Scop. Cu toate acestea, în cadrul scopului, fragmentul negativ din relația Negativă-Pozitivă nu este inclus.
Primul nivel ajutat de al doilea
O altă dinamică importantă de menționat este modul în care uneori alegerea unei relații la primul nivel este determinată de ideea principală necesară pentru ca aceasta să funcționeze în conexiune cu al doilea nivel. Acesta este cazul de regulă pentru conjuncția „dar” sau „iar”. Putem observa cum funcționează dinamica aceasta în Filipeni 1:15-18. Observă conjuncția „iar” care conectează 15a cu 15b. De regulă, „iar” va indica una din trei relații — Alternativă, Negativă-Pozitivă sau Concesivă. Dar în acest caz, dacă citim doar versetul 15, nu vom primi un răspuns cu privire la care dintre acestea este cea potrivită, pentru că fiecare relație reprezintă o posibilitate viabilă.
Alternativă „Este adevărat că unii Îl proclamă pe Cristos din invidie și ceartă, iar pe de altă parte alții [o fac] din bunăvoință.”
Negativă-Pozitivă „Este adevărat că unii Îl proclamă pe Cristos din invidie și ceartă, iar prin contrast alții [o fac] din bunăvoință.”
Concesivă „Este adevărat că unii Îl proclamă pe Cristos din invidie și ceartă, iar cu toate acestea alții [o fac] din bunăvoință.”
Atunci cum putem determina relația corectă? Unul din moduri este prin a ne întreba care propoziție trebuie să fie ideea principală în lumina brackeților de pe următoarele nivele. Astfel, observăm mai întâi că (1) Pavel vorbește din nou despre aceste două tipuri de predicatori în versetele 16-17 și (2) el începe să-și construiască ultima idee principală în 18b bazându-se pe prezența ambelor tipuri de predicatori. În lumina acestor observații, devine așadar evident faptul că ambele propoziții din versetul 15 trebuie înțelese ca fiind o idee principală, fiecare în parte. Iar în acest mod am determinat că Alternativa trebuie să fie relația potrivită fiindcă este singura relație de Coordonare dintre opțiunile noastre — adică este singura alegere care face ca ambele propoziții să fie câte o idee principală separată.
În cele din urmă, îți amintești poate că Acțiune-Rezultat este singura relație în care ideea principală este interschimbabilă: uneori fiind acțiunea, alteori fiind rezultatul. Pare că modul în care poți determina acest lucru este prin a merge dincolo de relațiile de la primul nivel și a te uita care din acestea două se leagă cel mai direct de restul pasajului.