Lecția 6 | Reguli de împărțire în propoziții
Propoziții subiective
Ce este o propoziție subiectivă?
O propoziție subiectivă este o locuțiune verbală care luată ca întreg are rol de substantiv. Ar putea servi ca subiect sau obiect pentru un anumit verb sau ca obiect al unei locuțiuni prepoziționale. De cele mai multe ori, propozițiile subiective sunt folosite ca obiecte pentru verbe precum a gândi, a ști, a vedea, a auzi, a considera sau a spune.
De fapt am întâlnit deja anumite tipuri de propoziții subiective în pașii anteriori când am discutat despre verbe la conjunctiv prezent și la infinitiv. Atunci când aceste verbe joacă rol de subiect pentru un alt verb, înseamnă că se comportă ca propoziții subiective. La fel este și atunci când acestea joacă rol de nume predicativ, într-un fel acestea joacă rol de obiect pentru un alt verb.
Ce adăugăm în acest pas este faptul că și locuțiunile verbale pot juca rol de subiect. În acest caz, acestea pot fi introduse prin cuvinte precum că sau dacă sau printr-un pronume interogativ: care, cine, cui, ce, cât, câtă, câți, câte, cum, unde, când. Sau cuvintele introductive pot să lipsească cu totul. Propozițiile subiective din textul de mai jos sunt cele îngroșate.
23 Sper deci să vi-l trimit [pe Timotei] imediat ce aflu cum vor fi lucrurile în privința mea 24 și sunt încrezător în Domnul că voi veni și eu curând.
25 Am considerat necesar să vi-l trimit pe fratele Epafroditos, lucrător și soldat împreună cu mine, trimisul și slujitorul vostru pentru nevoile mele. 26 Căci îi era foarte dor de voi toți și a fost foarte tulburat fiindcă ați auzit că a fost bolnav. 27 A fost atât de bolnav încât era aproape să moară, însă Dumnezeu a avut milă de el și nu doar de el, ci și de mine, ca să nu am parte de întristare peste întristare. 28 Așadar, vi-l trimit în grabă, ca să vă bucurați văzându-l [din nou], iar eu să nu mai fiu întristat. 29 Primiți-l deci bine, în Domnul, cu toată bucuria, și cinstiți astfel de oameni! 30 căci de dragul lucrării lui Cristos a fost aproape de moarte, riscându-și viața ca să împlinească ceea ce lipsea slujbei voastre pentru mine.
— Filipeni 2:23-30 NTR
Observă din nou că „Sper deci să vi-l trimit [pe Timotei]” este numită și propoziție predicativă, așa cum am învățat într-un pas anterior. De asemenea, vedem un verb la gerunziu care are rol de substantiv în cadrul locuțiunii prepoziționale „văzându-l [din nou]”. Restul propozițiilor subiective din text sunt introduse fie prin cuvântul că, fie printr-un pronume interogativ.
Propoziții subiective care nu trebuie împărțite într-o propoziție nouă
În majoritatea cazurilor, nu avem niciun motiv pentru care să împărțim o propoziție subiectivă într-o propoziție nouă, fiindcă aceasta joacă rol de subiect sau de obiect, fără să aibă vreo legătură logică cu celelalte fragmente din pasaj.
Propoziții subiective care trebuie împărțite într-o propoziție nouă
Există o excepție la regula de mai sus, anume atunci când avem de-a face cu o propoziție subiectivă complexă. Prin complexă ne referim la o propoziție subiectivă alcătuită din două sau mai multe verbe. De fapt, pasajul de mai sus nu conține nicio propoziție subiectivă complexă. Așadar, niciuna din propozițiile îngroșate de mai sus nu trebuie împărțită într-o propoziție nouă.
Totuși îți amintești că am întâlnit o excepție în pasul în care am vorbit despre verbe la infinitiv și la conjunctiv prezent. „Am dorința să plec” din Filipeni 1:23 conține un verb conjunctiv cu rol predicativ (pe care-l putem considera și o propoziție subiectivă cu rol de obiect pentru verbul „am dorința”) și prin urmare nu ar trebui împărțit într-o propoziție nouă. Dar avem o problemă de rezolvat, fiindcă „dorința” lui Pavel e mai mult decât doar a pleca. El continuă cu „și să fiu împreună cu Cristos.” Așadar, această propoziție subiectivă este compusă din două fragmente: „să plec și să fiu împreună cu Cristos.” De aceea trebuie să luăm fragmentul „să plec” separat de „am dorința” pentru ca să-l putem conecta mai întâi cu fragmentul „și să fiu împreună cu Cristos.”
Iată un alt exemplu.
Fiind convins de aceasta, știu că voi rămâne și voi continua să trăiesc alături de voi toți pentru înaintarea și bucuria voastră în credință.
— Filipeni 1:25 NTR
Ce știe Pavel? Îți amintești că aceasta este întrebarea pe care o adresăm verbului pentru a identifica obiectul acestuia. În cazul de față, răspunsul este o propoziție subiectivă complexă, fiindcă Pavel știe două lucruri: (1) că va rămâne și (2) că va continua să trăiască alături de filipeni. Prin urmare, ambele fragmente trebuie împărțite în câte o propoziție separată.
Test grilă
27 Numai trăiți-vă viața într-un mod vrednic de Evanghelia lui Cristos, pentru ca, fie că vin și vă văd, fie că sunt departe, să aud despre voi că rămâneți tari într-un singur duh, luptând într-un singur suflet pentru credința Evangheliei, 28 fără să vă lăsați înspăimântați în niciun fel de împotrivitorii voștri. Lucrul acesta este pentru ei o dovadă a pierzării lor, însă a mântuirii voastre, și aceasta de la Dumnezeu. 29 Căci vouă, datorită lui Cristos, vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și suferiți pentru El, 30 întrucât aveți de dus aceeași luptă pe care ați văzut [că am dus-o eu] și pe care auziți că o mai duc și acum.
— Filipeni 1:27-30 NTR
Ar trebui să împărțim „că rămâneți tari într‑un singur duh” (v.27) într-o propoziție nouă?
Autentificare / crează un cont to enroll or continue where you left off.
Ar trebui să împărțim „am dus-o eu” (v.30) într-o propoziție nouă?
Autentificare / crează un cont to enroll or continue where you left off.
Ar trebui să împărțim „o mai duc și acum” (v.30) într-o propoziție nouă?
Autentificare / crează un cont to enroll or continue where you left off.