Ce este un verb la conjunctiv prezent, dar la infinitiv?
Verbele la conjunctiv prezent sunt ușor de identificat în limba română. Trebuie doar să te uiți după un verb precedat de cuvântul „să” și ai găsit un verb la modul conjunctiv prezent. Ce ne interesează în pasul acesta sunt și verbele la infinitiv, pe care le poți identifica la fel de ușor căutând un verb care este precedat de cuvântul „a” (adică apare ca în forma din dicționar, e.g. „a cânta” ). Observă verbele la conjunctiv prezent și la infinitiv îngroșate de mai jos.
12 Vreau să știți, fraților, că lucrurile care mi s‑au întâmplat au ajutat, mai degrabă, la înaintarea Evangheliei. 13 Astfel, prin toată garda palatului și printre toți ceilalți au devenit cunoscute lanțurile mele pentru Cristos, 14 iar cei mai mulți dintre frați, încrezători în Domnul datorită lanțurilor mele, au și mai mare îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul.
15 Este adevărat că unii Îl proclamă pe Cristos din invidie și ceartă, iar alții din bunăvoință. 16 Aceștia din urmă Îl proclamă din dragoste, știind că am fost pus aici pentru apărarea Evangheliei. 17 Dar ceilalți Îl proclamă pe Cristos din ambiție egoistă, nu în mod sincer, ci gândind să mai adauge un necaz la lanțurile mele. 18 Și ce? Indiferent în ce fel, fie în prefăcătorie, fie în adevăr, Cristos este proclamat și de acest lucru mă bucur.
Da, și mă voi bucura. 19 Căci știu că lucrul acesta va duce la eliberarea mea, prin rugăciunile voastre și prin ajutorul Duhului lui Isus Cristos, 20 potrivit cu așteptarea mea fierbinte și speranța mea că nu voi fi făcut de rușine în nimic, ci, cu toată îndrăzneala, ca întotdeauna, Cristos va fi înălțat în trupul meu și acum, fie prin viața mea, fie prin moartea mea. 21 Căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câștig. 22 Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, acesta este rodul lucrării mele; totuși, nu știu ce să aleg. 23 Sunt strâns din două părți: am dorința să plec și să fiu împreună cu Cristos, căci este cu mult mai bine, 24 dar, pentru voi, este mai de folos să rămân în trup. 25 Fiind convins de aceasta, știu că voi rămâne și voi continua să trăiesc alături de voi toți pentru înaintarea și bucuria voastră în credință, 26 pentru ca, prin venirea mea din nou la voi, [să aveți în mine o mare pricină să vă lăudați] în Cristos Isus.
— Filipeni 1:12-26 NTR
21 Și pe voi, care cândva erați străini și dușmani în mintea voastră, din cauza faptelor voastre rele, 22 El v‑a împăcat acum în trupul Lui de carne, prin moarte, pentru a vă înfățișa sfinți, fără cusur și fără vină înaintea Lui, 23 dacă rămâneți cu adevărat în credință, bine întemeiați și fermi, [neabătându-vă] de la speranța Evangheliei pe care ați auzit‑o, care a fost proclamată oricărei făpturi de sub cer și al cărei slujitor am devenit eu, Pavel.
24 Acum mă bucur în suferințele mele pentru voi și împlinesc în trupul meu ceea ce lipsește suferințelor lui Cristos pentru trupul Său, care este Biserica, 25 al cărei slujitor am devenit eu, potrivit cu responsabilitatea care mi‑a fost dată de Dumnezeu față de voi, aceea de a face pe deplin cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu, 26 și anume taina care a fost ascunsă de veacuri și de generații, dar care acum a fost descoperită sfinților Lui, 27 cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut care este bogăția slavei acestei taine între neamuri, și anume: Cristos în voi, speranța slavei.
— Coloseni 1:21-27 NTR
Infinitivele care indică o propoziție nouă
Există mai multe tipuri de verbe la infinitiv, dar doar atunci când întâlnim un anumit tip vom vrea să împărțim într-o propoziție nouă, anume un infinitiv de scop. Poți identifica acest tip introducând cuvântul „pentru” în fața verbului la infinitiv. Dacă introducând acest cuvânt cuprinzi sensul corect, atunci ai de-a face cu un infinitiv de scop. În pasajele de mai sus avem două infinitive de scop. Acestea indică o propoziție nouă, deci trebuie să împărțim corespunzător.
El v-a împăcat acum în trupul Lui de carne, prin moarte, pentru a vă înfățișa sfinți, fără cusur și fără vină înaintea Lui. (Coloseni 1:22 NTR)
al cărei slujitor am devenit eu, ... [pentru] a face pe deplin cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu (Coloseni 1:26 NTR)
Verbe la infinitiv și conjunctiv care nu indică o propoziție nouă
Cel mai important este să înțelegi secțiunea de mai sus și care sunt infinitivele pe care trebuie să le împarți într-o propoziție nouă. Totuși, îți este de folos să ai și o înțelegere generală despre celelalte tipuri de verbe la infinitiv și la conjunctiv. Hai să ne uităm la patru dintre ele. Acestea nu indică o propoziție nouă, de aceea nu trebuie împărțite fiindcă ai împărți în două o singură idee verbală.
1) Cele care joacă rolul de subiect sau obiect pentru un alt verb
Avem trei exemple de astfel de verbe în textul de mai sus. Observă cum în fiecare exemplu, verbul la infinitiv sau conjunctiv apare ori înaintea verbului principal și este subiectul acestuia, ori după verbul principal și este obiectul acestuia.
Căci pentru mine a trăi este Cristos (Filipeni 1:21 NTR)
și a muri este un câștig (Filipeni 1:21 NTR)
pentru voi, este mai de folos să rămân în trup. (Filipeni 1:24 NTR)
2) Cele care joacă rolul de nume predicativ
Acest tip de verbe este mai des întâlnit și apare după un alt verb, extinzând sau completând ideea verbală. Un indicator clar prin care poți ști că ai de-a face cu un infinitiv sau conjunctiv predicativ este faptul că verbul dinaintea acestuia pare incomplet.
vreau să știți, fraților (Filipeni 1:12 NTR)
ci gândind să mai adauge un necaz la lanțurile mele. (Filipeni 1:17 NTR)
dacă trebuie să mai trăiesc în trup (Filipeni 1:22 NTR)
am dorința să plec (Filipeni 1:23 NTR)
[să aveți în mine o mare pricină să vă lăudați] în Cristos Isus. (Filipeni 1:26 NTR)
Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut care este bogăția slavei acestei taine între neamuri (Coloseni 1:25 NTR)
3) Cele care determină adjective
Uneori verbele la conjunctiv vor apărea după adjective cu scopul de a completa sensul acestora. Avem un astfel de exemplu în pasajul de mai sus.
iar cei mai mulți dintre frați, [...], au și mai mare îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul. (Filipeni 1:14 NTR)
4) Cele care determină cuvinte interogative
Verbele la conjunctiv pot apărea și după cuvinte interogative precum ce, cum și când. Nu avem astfel de exemple în pasajul de mai sus, dar cele de mai jos ar trebui să te ajute să-ți faci o idee despre acest tip.
Poți să-mi spui cum să ajung acolo?
Nu știu când să plec.
O veste bună și una rea
Vestea bună este că majoritatea conceptelor de bază din gramatică necesare pentru a împărți corect un pasaj în propoziții sunt deja prezentate mai sus. Așadar, dacă înțelegi acest pas din lecție și pe ultimul, atunci ești în formă pentru restul lecției de față și cea următoare.
Vestea rea este că deja am întâlnit o excepție pe care trebuie să o observăm. Unul din exemplele de mai sus nu funcționează — „am dorința să plec” din versetul 23. Observă că versetul continuă cu „și să fiu împreună cu Cristos”. Problema este că dacă nu împărțim „să plec” într-o propoziție nouă, nu suntem fideli lui Pavel, care-și exprimă dorința în două părți. El nu dorește doar să plece, ci și să fie împreună cu Cristos. Pentru a indica acest lucru în Bracketing, trebuie să împărțim într-o propoziție nouă „să plec” astfel încât să o putem conecta cu „și să fiu împreună cu Cristos” înainte de a o conecta cu „am dorința”.
Test grilă
25 Am considerat necesar să vi-l trimit pe fratele Epafroditos, lucrător și soldat împreună cu mine, trimisul și slujitorul vostru pentru nevoile mele. 26 Căci îi era foarte dor de voi toți și a fost foarte tulburat fiindcă ați auzit că a fost bolnav. 27 A fost atât de bolnav încât era aproape să moară, însă Dumnezeu a avut milă de el și nu doar de el, ci și de mine, ca să nu am parte de întristare peste întristare. 28 Așadar, [sunt nerăbdător] să vi-l trimit, ca să vă bucurați din nou văzându-l, iar eu să nu mai fiu întristat. 29 Primiți-l deci bine, în Domnul, cu toată bucuria, și cinstiți astfel de oameni! 30 Căci de dragul lucrării lui Cristos a fost aproape de moarte, riscându-și viața ca să împlinească ceea ce lipsea slujbei voastre pentru mine.
1 În cele din urmă, frații mei, bucurați-vă în Domnul! Mie nu-mi este greu să vă scriu aceleași lucruri, iar vouă vă dă siguranță.
— Filipeni 2:25-3:1 NTR
Ar trebui să împărțim „să vi-l trimit” (v.25) într-o propoziție nouă?
Ar trebui să împărțim „pentru nevoile mele” (v.25) într-o propoziție nouă?
Ar trebui să împărțim „să moară” (v.27) într-o propoziție nouă?
Ar trebui să împărțim „să vi-l trimit” (v.28) într-o propoziție nouă?
Ar trebui să împărțim „să împlinească” (v.30) într-o propoziție nouă?
Ar trebui să împărțim „să vă scriu” (v.1) într-o propoziție nouă?